| Înfruntă viitorul prin credinţă! |
 |
 |
 |
| Scris de Miha Giurgiu |
 Opt săptămâni! Atât a mai rămas din momentul în care scriu acest articol şi până în ziua în care vom face cale întoarsă în România, după aproape patru ani de experienţă canadiană. În aceste momente, o mulţime de întrebări, planuri, strategii, frustrări, îngrijorări îmi năpădesc mintea. Îmi fură pacea şi bucuria. Mă forţează să privesc la puterile mele şi la posibilităţile noastre financiare ca familie şi îmi derulează tot felul de scenarii, nu tocmai plăcute. Nu e uşor să treci peste avertizările acelora ce ne compătimesc pentru decizia noastră de a ne întoarce acasă. Doar e criză!!! Schimbarea bruscă şi catastrofală a economiei este preocuparea fiecărui individ în zilele de azi. În fiecare zi, mass-media ne aduce veşti tot mai rele. El le-a mai spus: „De aceea vă spun: «Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi, totuşi, Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?»” (Matei 6:25-28). Bineînţeles, Isus nu i-a învăţat pe ucenici să fie pasivi şi iresponsabili pentru partea pe care o au ei de făcut. Iar, partea lor era ca, înainte de toate, să-L caute pe Dumnezeu: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33) Am remarcat că în acest pasaj din Matei, Isus a spus de trei ori: „Nu vă îngrijoraţi!” şi doar o singură dată a spus să căutăm Împărăţia lui Dumnezeu. Probabil ştia că în greutăţile vieţii vom avea tendinţa de a ne îngrijora de trei ori mai mult decât de a-L căuta pe Dumnezeu. Un alt exemplu ce îmi vine în minte este apostolul Pavel, care a ales să se încreadă în Dumnezeu pentru toate trebuinţele lui. În scrisoarea către Filipeni, el le împărtăşeşte experienţele lui: „Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi în lipsă.” (Filipeni 4:12,13) De multe ori ni se întâmplă să auzim ultima propoziţie scoasă din contextul ei, însă atunci când este citit tot pasajul, ne dăm seama de faptul că Pavel s-a încrezut în Dumnezeu pentru nevoile lui zilnice, atât în vreme de belşug, cât şi în cea de restrişte. De curând am vizionat o conferinţă susţinută de o binecunoscută vorbitoare din Statele Unite, Joyce Meyer. Mi-a rămas imprimat în minte mesajul ei. Vorbea despre harul lui Dumnezeu. Ea spunea că Dumnezeu nu va permite niciodată să trecem printr-o situaţie anume, fără să ne ofere şi abilitatea de a trece prin ea cu bucurie. Harul pe care El ni-l dă este disponibil în fiecare zi şi pentru fiecare dintre noi. Dacă Dumnezeu îngăduie să trecem printr-o situaţie, în acelaşi moment El ne pune la dispoziţie şi un har special, har care ne ajută să experimentăm pacea şi bucuria Sa, în ciuda circumstanţelor prin care trecem. Este acel gen de har care îi face pe ceilalţi să se uite la noi şi să se gândească: „Mă uimeşte faptul că poate avea pace şi bucurie într-o astfel de situaţie!” Atitudinea pe care noi, în calitate de creştini, o avem în astfel de vremuri este mai grăitoare decât orice predică. Îmi place să definesc harul ca fiind „puterea lui Dumnezeu care ne ajută să trecem victorioşi prin acele momente ale vieţii, pe care, în mod firesc, nu am fi capabili să le depăşim cu bine.” Economia lui Dumnezeu nu funcţionează după principiile după care funcţionează economia lumii, iar punctul nostru de reper nu ar trebui să fie nişte reguli inventate şi obligate să funcţioneze de către oameni; reguli care au eşuat şi care s-au dovedit până la urmă a fi nişte manevre murdare pentru satisfacerea lăcomiei şi intereselor unei anumite categorii de oameni ce s-au crezut dumnezei. Toată această situaţie economică nu demonstrează decât instabilitatea finanţelor în toată lumea. Singurul care merită să fie crezut este Dumnezeu. El a rămas Acelaşi. Atunci când îngrijorările ne bombardează este de mare ajutor să ne amintim de acele vremuri din viaţa noastră în care Dumnezeu Şi-a dovedit credincioşia. Atunci când totul părea fără ieşire, El a rezolvat lucrurile într-un mod la care noi nici nu ne-am gândit. La fel de important este şi ceea ce lăsăm să ne umple inima şi mintea. În Cuvânt scrie: „credinţa vine în urma auzirii”. Ce ascultăm în fiecare zi? Ce facem noi cu credinţa pe care am primit-o? Ce facem atunci când auzim despre problemele financiare: ne îngrijorăm sau ne încredem în Dumnezeu? Putem să afirmăm cu tărie că El va avea grijă de toate nevoile noastre? Putem fi bucuroşi şi mulţumitori atât în prosperitate, cât şi în vreme de criză? Psalmistul a scris: „Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţit de şapte ori.” Putem să credem că Acela, care a fost capabil să creeze pământul şi să stabilească toate legile după care funcţionează întreg universul, este capabil şi să se îngrijească de nevoile noastre? Aleg să-L cred pe El şi vreau să îi rezerv acel spaţiu în care poate face mai mult decât limitele imaginaţiei, înţelepciunii şi puterilor mele. Sunt vremuri de criză, dar Dumnezeu ne va da harul de care avem nevoie ca să putem trece mulţumitori prin ele...
|
