Revista 7
Editorial / Cristeria... PDF Imprimare Email
Scris de Valentin Dedu   

Cristeria este isteria provocată de criză. Peste tot se vorbeşte de criză, la TV, la radio, între prieteni, nu se mai vinde cum se vindea, nu se mai cumpără, băncile nu mai dau credite, nu mai sunt lichidităţi... Cam astea sunt registrele discuţiilor în contextul crizei. În toată această nelinişte m-am trezit şi eu „proslăvind” criza. După un timp m-am trezit şi mi-am dat seama că sunt cuprins de îndoială şi nelinişte, dar mi-am adus aminte de Cuvântul lui Dumnezeu care nu se schimbă indiferent de circumstanţe. 

Îmi permit să parafrazez un verset biblic: „... luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale crizei.“ (Efeseni 6:16) Dumnezeu nu intră în criză, iar eu pot să mă feresc de efectele crizei prin credinţă. Unii lasă „scutul” jos şi neagă criza, dar soluţia nu este negarea, ci afirmarea prin credinţă a ceea ce este Dumnezeu pentru tine, a promisiunilor Lui, a voii lui peste viaţa ta, cea bună, plăcută şi desăvârşită.
În loc de o analiză a crizei, vă propun o parafrazare a Psalmului 91, un psalm care cuprinde adevăruri ce ne pot elibera de frica de criză:

Continuare
 
Viaţa cu Dumnezeu este o aventură... PDF Imprimare Email
Scris de Corina şi Valentin Dedu   

Interviu cu Iosif şi Lenuţa Ignătoaie

Iosif Ignătoaie este Directorul pentru România al IBS (International Bible Society). A coordonat Noua traducere a Bibliei în limba română (NTR). Lenuţa Ignătoaie, soţia lui, a fost pentru mulţi ani cadru didactic în şcoala publică, şi după revoluţie a predat generaţiilor de tineri creştini la Liceul Logos din Timişoara. Împreună sunt o familie ce oferă suport, motivaţie şi inspiraţie familiilor tinere gata să îşi asume viaţa creştină ca o aventură cu Dumnezeu.

 

Povestiţi-ne puţin despre familia dvs. Cum a fost familia în care v-aţi născut? Cum v-aţi întors la Dumnezeu?
Lenuţa: M-am născut într-o familie săracă, dar cu părinţi de o bogăţie sufletească fantastică. Tata a fost un învăţător şi un om al păcii. Peste tot unde mergea încetau certurile şi avea un cuvânt de spus. Ca şi copil, am fost uimită de impactul pe care l-a avut în diverse situaţii. Mama a fost un om al rugăciunii, un om al credinţei şi un bun evanghelist. Şi-a adus contribuţia la înfiinţarea bisericilor penticostale din Izvin şi din Corneşti, judeţul Timiş.
Am crescut în familie de credincioşi, dar nu m-am întors la Dumnezeu decât după ce am terminat liceul. Când eram în clasa a X-a nu am mai vrut să merg la biserică. A venit bacalaureatul şi am căzut. Mama s-a rugat tot timpul pentru mine şi mi-a spus că trebuie să mă pocăiesc. I-am răspuns că, nici dacă voi ajunge măturător de stradă, nu am să mă pocăiesc. 

Continuare
 
Rolul emoţiilor în creşterea copiilor PDF Imprimare Email
Scris de Cusman Cionca   

Care este semnificaţia îndemnului biblic: „Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri (...)” – Efeseni 6:4?

Mai întâi vreau să vă sugerez să studiaţi un pasaj din Scriptură folosind şi alte traduceri decât cea pe care o folosiţi de obicei. Traducerea Cornilescu, cea mai folosită traducere a Bibliei de către evanghelici, a fost scrisă la începutul secolului XX. Traducerile alternative vă ajută să nu deveniţi dependenţi de o anumită formulare a unui text biblic. În felul acesta, veţi observa mai multe detalii ale textului, mai multe nuanţe ale semnificaţiilor acestuia, astfel încât să puteţi formula o interpretare contemporană a unui pasaj biblic.
Pentru acest verset propun să citim şi versiunea Living Bible (Noul Testament pe înţelesul tuturor):

„Şi acum, un cuvânt pentru voi părinţii. Să n-o ţineţi întruna certându-vă şi cicălindu-vă copiii, trezind în ei mânie şi resentimente. Mai degrabă, creşteţi-i cu acea disciplină plină de iubire aprobată de Domnul, cu sugestii şi sfaturi evlavioase.”

Continuare
 
Gradul de satisfacţie în cuplu PDF Imprimare Email
Scris de Petru Mihenţ   

Gradul de satisfacţie în cuplu este influenţat de principalele evenimente prin care trece un cuplu de-a lungul vieţii.

În prima fază, după momentul căsătoriei, gradul de satisfacţie este foarte ridicat. Ambii parteneri sunt îndrăgostiţi, sunt încă „sub anestezie”. Dar, după ce mai scade „anestezia”, îşi face apariţia prima criză numită criza mentalităţilor. El vine cu anumite idei din familia lui, ea vine cu alte idei din familia ei, şi acolo unde se întâlnesc două plăci tectonice se produc cutremure, sau unde se întâlnesc două ape curgătoare se produc vârtejuri. Această criză se manifestă şi înainte de momentul nunţii, dar pentru că în acea perioadă pasiunea este mare, izbucnirile sunt temperate.

Continuare
 
Familia în perioadă de criză I PDF Imprimare Email
Scris de Viorel Iuga   

Faptul că am intrat în vremuri de criză este indiscutabil. La fel de adevărat este că nu toţi oamenii traversează criza în acelaşi fel. Unii familişti trec cu bine prin vremuri de criză şi ies biruitori; alţii, din diferite motive, sunt doborâţi fizic, material şi spiritual. Sunt bărbaţi sau femei, care, din cauza greutăţilor, intră în disperare şi îşi pierd cumpătul, caracterul, prietenii sau familia.

Din mulţimea aspectelor care pot fi discutate, am ales să ne oprim doar la pericolele pe care le poate implica o perioadă de criză, urmând să dezvoltăm subiectul în numerele următoare când vom vorbi despre oportunităţi şi decizii în perioade de criză şi vom oferi modele de biruitori în contexte-limită.

Continuare
 
Despre criză... PDF Imprimare Email
Scris de Valentin Dedu   

Acest text îi este atribuit lui Albert Einstein, dintr-o sursă neoficială, însă merită citit şi luat în seamă, oricare ar fi autorul.

 

  • Să nu pretindem că lucrurile se schimbă dacă tot timpul facem aceleaşi lucruri.
  • Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate apărea peste ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese.
  • Creativitatea se naşte din necesitate, precum şi ziua se naşte din noapte.
  • În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii.
  • Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi, fără a rămâne depăşit.
  • Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decât soluţiile.
  • Adevărata criză este criza incompetenţei.
  • Problema individului şi a ţărilor este lenea şi indiferenţa de a nu găsi soluţii şi ieşiri din astfel de situaţii.
  • Fără criză nu există provocare, fără provocare viaţa este o rutină, o agonie lentă.
  • Fără criză nu există valoare.
  • În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru că, fără criză, orice vânt este doar o mângâiere.
  • Criza poate să fie bună sau rea în acelaşi timp, în funcţie de modul în care reacţionezi. Dacă doar vorbim despre ea, o promovăm, iar tăcerea este o exaltare a conformismului.
  • În loc să avem aceste atitudini, mai bine să o confruntăm cu creativitate şi curaj! Să terminăm odată cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.

 

 
Când femeia se închină, totul în jur înfloreşte... PDF Imprimare Email
Scris de Corina Barbu   

1 martie. Ziua Femeii. 8 martie. Ziua Mamei. Mărţişoare. Flori. Cadouri. Răsfăţată de toată lumea. A fost luna ta. Ai fost în centrul atenţiei în luna martie. Dar, de fapt, de ce te-au apreciat toţi în această lună? Care este valoarea ta ca femeie? Ce te face unică în acest Univers?

Poate nici nu ai avut timp să meditezi la aceasta. Ai primit toate cadourile, toate aprecierile în grabă. Alergi toată ziua în stânga, în dreapta. Soţul are nevoie să îl încurajezi. Pe copii trebuie să îi îngrijeşti. Cei de la birou nu se pot descurca fără tine. Nu ai timp să te mai gândeşti la tine. La valoarea ta.

Continuare
 
Înfruntă viitorul prin credinţă! PDF Imprimare Email
Scris de Miha Giurgiu   

Opt săptămâni! Atât a mai rămas din momentul în care scriu acest articol şi până în ziua în care vom face cale întoarsă în România, după aproape patru ani de experienţă canadiană. În aceste momente, o mulţime de întrebări, planuri, strategii, frustrări, îngrijorări îmi năpădesc mintea. Îmi fură pacea şi bucuria. Mă forţează să privesc la puterile mele şi la posibilităţile noastre financiare ca familie şi îmi derulează tot felul de scenarii, nu tocmai plăcute. Nu e uşor să treci peste avertizările acelora ce ne compătimesc pentru decizia noastră de a ne întoarce acasă. Doar e criză!!!

Schimbarea bruscă şi catastrofală a economiei este preocuparea fiecărui individ în zilele de azi. În fiecare zi, mass-media ne aduce veşti tot mai rele.
Acesta este contextul în care am aşternut pe hârtie rândurile de mai jos. Am hotărât să-mi opresc alergarea nebună a minţii şi să mă odihnesc în Cuvântul lui Dumnezeu.
Felul în care Dumnezeu S-a îngrijit de copiii Lui reprezintă o temă importantă atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament. O grijă purtată chiar şi în momentele în care aceştia şi-au întors inimile de la El...

Continuare
 
Toleranţa nu este o virtute PDF Imprimare Email
Scris de Valentin Dedu   

Latinii înţelegeau prin toleranţă capacitatea de „a suporta”, „a îndura”, „a rezista”. Sensul cel mai potrivit ar fi: „a suporta în tăcere”. Toleranţa este atitudinea legitimată social, o datorie opresivă moral, care nu este însuşită din convingere sau plăcere; ba mai mult, te supune unor eforturi peste dispoziţia uzuală, peste disponibilitatea obişnuită. În accepţia comună, toleranţa semnifică, în primul rând, „indulgenţă”, „îngăduinţă”, „răbdare”. 

Omenirea a avut nevoie de „Declaraţia Drepturilor Omului” ca să statornicească dreptul la opinie, religie, educaţie, muncă… A fost nevoie de „Legea Drepturilor Civile” şi de acţiunea militantă a lui Martin Luther King pentru a elimina atitudinile de rasism şi ură de clasă, în cea mai democratică şi liberă ţară din lume la data respectivă (1969).

Citeşte mai mult...
 
Sondaj: Mai puţin de un procent dintre tinerii americani au o perspectivă biblică despre lume şi viaţă PDF Imprimare Email
Scris de Miha Giurgiu   

După sondajul realizat de Barna Group, mai puţin de 1% dintre americani au o perspectivă biblică asupra vieţii în timp ce, din tinerii evrei cu vârsta cuprinsă între 18 şi 23 ani, doar 0,5% afirmă o astfel de perspectivă.

Perspectiva biblică, aşa cum o defineşte studiul realizat de Barna Group, reprezintă credinţa în următoarele lucruri: existenţa unui adevăr moral absolut, Biblia este complet adevărată în ceea ce priveşte principiile pe care le învaţă, Satan este o persoană şi o forţă reală şi nu doar un simbol, o persoană nu poate ajunge în cer doar prin faptele lui bune, Isus Hristos a trăit o viaţă fără păcat pe pământ, Dumnezeu este atotştiutor, El este Creatorul pământului şi El susţine regulile din univers.

Continuare
 
Cine sunt eu? Sunt fiica Lui! PDF Imprimare Email
Scris de Elvira Lupăştean   


Ştiţi cine-mi dă dreptul să spun asta? Lucrarea lui Hristos de la cruce! Astfel, identitatea mea decurge din ceea ce am primit de la El. Nu, nu mi-am permis să scriu despre „chestiuni teologice” care sunt implicate de această temă. Despre identitatea mea în Hristos sunt multe lucrări de specialitate, autorii lor fiind consacraţi deja.
Cine sunt eu? Cine eşti tu? Aş putea enumera numele, profesia, naţionalitatea, apartenenţa confesională, greutatea, înălţimea, însă toate acestea nu reprezintă identitatea mea. Cine sunt eu, de fapt, e cu mult mai mult decât ceea ce se vede în afară.

Continuare
 
Tată, tu eşti modelul meu... PDF Imprimare Email
Scris de Valentin Dedu   


Tată, tu nu ştii, dar eu mă uit la tine.
Mă uit la lucrurile pe care tu le faci.
Mă uit la felul în care te porţi cu oamenii, la felul în care mă tratezi pe mine, pe mama şi pe sora mea. Felul în care tu îţi trăieşti viaţa are un impact puternic asupra mea.
Atunci când va veni vremea să-mi aleg o carieră şi va trebui să-mi întreţin familia, îmi voi aminti cum ai muncit tu, tată.
Felul în care îţi petreci timpul cu mine, chiar dacă sunt lucruri neînsemnate, îmi dă un sentiment de siguranţă.
Când vor fi momente de confuzie în viaţa mea şi nu voi şti ce să fac, îmi voi aduce aminte că tu ai fost corect, deşi ai fi putut să ocoleşti dreptatea.
Mă uit cum faci toate lucrurile şi aşa le fac şi eu.
Te rog să nu-ţi fie frică să-mi arăţi eşecurile şi greşelile tale. Eu învăţ din ele.
Tata, mă auzi? Mă uit la tine!
Mă uit să văd dacă chiar crezi cu adevărat şi mă uit la ce spui despre Dumnezeu.
Am nevoie de ajutor! Arată-mi calea!
Arată-mi cum să fac binele, chiar dacă mai şovăi.
Mă uit la tine, tată, în fiecare zi!
Tu mă înveţi cum să trăiesc, fie că eşti conştient de asta sau nu...

 
Nu am timp... PDF Imprimare Email
Scris de Valentin Dedu   

Un copil mi s-a născut acum câteva zile.

A venit pe lume într-un moment aglomerat al vieţii mele.
Aveam termen-limită, afaceri pe rol şi proiecte de gestionat...
A învăţat să meargă pe când eram plecat.
A învăţat să vorbească înainte ca noi să ne dăm seama.
Şi în timp ce creştea mi-a spus:
„Voi fi ca tine, tată...!” „Voi fi ca tine...!”

„Când vii acasă, tată?”  
„Nu ştiu când ajung, dar vom sta împreună atunci! Da, vom avea un timp extraordinar!”

M-am pensionat de mult şi fiul meu s-a mutat departe.
L-am sunat acum câteva zile.
I-am spus: „Aş vrea să te văd, dacă nu te superi!”
„Mi-ar plăcea, tată, dar acum nu am timp! Noul meu serviciu mă solicită mult, iar copiii au gripă. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, tată! Ne mai auzim!”
Când am închis telefonul, mi-am dat seama că a crescut exact ca mine. Fiul meu era exact ca mine!  

Sursa:
Autor Henry Chapin, compozitor, în Edwin Louis Cole, Maximed Manhood (Adevărata bărbăţie), Editura Metanoia, Timişoara, 2002, p. 63