Cavalerii secolului XXI

Dorin Crişan

Sunt onorat şi împovărat în timp ce scriu aceste rânduri, dar cred că ceea ce veţi citi în continuare vă va pune pe gânduri şi, cel puţin, vă veţi gândi la cele ce urmează ca la o alternativă demnă de luat în seamă…
De prea multe ori, în munca mea de pastor, m-am confruntat cu respingere din partea celor necredincioşi, din cauza unor prejudecăţi pe care aceştia o au despre „pocăiţi”; i-am auzit spunând că „pocăiţii” sunt inculţi, înguşti, sunt blegi. Poate câteodată au dreptate. Alteori, i-am auzit argumentând că pocăinţa este doar pentru cei bolnavi şi săraci.
Societatea în care trăim este teribil de dură, impersonală şi fără milă. Pe de altă parte, cred că soluţia lui Dumnezeu ca această lume să fie atinsă de dragostea Lui este Biserica Lui, Biserică formată din Bărbaţi Adevăraţi. Noi, domnilor, suntem ceea ce are Dumnezeu mai bun pe pământ. Trebuie să ne ştim locul şi menirea ca bărbaţi ai lui Hristos şi să începem să trăim ca atare, nu ca un rebut al societăţii, ci ca unii care, cu adevărat, suntem răspunsul lui Dumnezeu la problemele lumii de azi. Ridică-ţi capul, omule! Hristos a biruit ca noi să avem viaţă; şi nu orice fel de viaţă, ci una din belşug. Este vremea să ne îndreptăm spatele şi să ne ridicăm capul în biruinţa pe care o avem împreună cu El. A fi asemenea lui Hristos înseamnă a iubi schimbarea personală, chiar dacă este dureroasă. A fi tot mai asemănător cu Hristos înseamnă a aduce Bisericii tot mai multă vigoare şi slavă lui Dumnezeu. 
Evanghelia nu este doar Vestea Bună a mântuirii noastre, ci este şi mobilul eficient de formare a caracterului. Aşadar, Cuvântul lui Dumnezeu este unica sursă veritabilă de şlefuire a caracterelor. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la naţiunile creştine occidentale şi veţi vedea că sunt printre cele mai civilizate. Apoi, pentru contrast, uitaţi-vă la ţările musulmane cât de înapoiate sunt din punct de vedere al standardelor sociale şi al indicilor de cultură, chiar dacă sunt naţiuni mult mai vechi. Biblia, cu siguranţă, ne civilizează, ne descoperă bunul simţ, ne învaţă bunele maniere.
Bunele maniere sunt un lucru destul de relativ şi ţin de cultura proprie, la fel de mult cum ţine şi de cultura naţională sau de nivelul de civilizaţie al unei naţiuni. Dar, în acelaşi timp, există, şi din câte ştiu încă mai există, standardul bunului simţ. Pavel scria în 1 Corinteni 11:14-15: „Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung?” Nu vreau să fac referire la podoaba capilară a cuiva, ci vreau doar să accentuez faptul că din totdeauna „firea” a jucat un rol important în definirea şi stabilirea bunelor maniere. Desigur, trebuie luat în calcul şi dinamica temporală a bunelor maniere; totuşi, „eternul clasic” se poate aplica şi aici.
Ca să mă focalizez şi mai mult pe subiect, aş vrea să vă atrag atenţia asupra faptului că se observă o tendinţă destul de pronunţată de a lăsa deoparte bunele maniere; şi aici mă adresez atât domnilor, cât şi doamnelor şi tinerelor domniţe. Văd o abrutizare în comportament la voi, domnilor. A fi macho nu înseamnă câtuşi de puţin a fi lipsit de tandreţe sau de bun simţ şi respect, ci înseamnă a-ţi asuma responsabilităţile ca un adevărat bărbat, sigur pe sine şi pe deciziile pe care le-a luat.
De asemenea, fii gata să te loveşti şi de eşec. Aici dai testul. A fi campion nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci înseamnă să te ridici după fiecare eşec. Fii pedant, sigur pe tine, elegant întotdeauna, gata să faci o impresie bună. Vorbeşte clar, tare, răspicat, fii la obiect şi, mai ales, nu complimenta atunci când chiar nu este cazul. Te vei scuti, astfel, de situaţii jenante. În relaţia pe care o ai cu soţia ta, fii un adevărat cavaler. O floare nu răneşte niciodată. Din când în când nu uita să o apreciezi cu câte o floare, o scrisoare, o poezie... Fii sigur că nu este demodat. „Dulcele stil clasic” nu se demodează niciodată. Nu uita să-i spui măcar o dată pe zi că o iubeşti.
O istorioară hazlie poate te va lămuri mai bine. Se spune că la un păstor a venit o familie cu o vechime de 20 de ani de căsnicie. Stimata doamnă era foarte supărată că soţul ei nu i-a spus niciodată că o iubeşte. Întrebat dacă este adevărat, acesta a replicat: „Frate pastor, când ne-am căsătorit acum 20 de ani i-am spus că o iubesc. Dacă se schimbă ceva, am să-i comunic atunci!” J  Nu aştepta şi tu 20 de ani să-i spui că o iubeşti! Fii demn, nu-ţi vinde valorile pentru nimic, acestea îţi vor da stabilitate, greutate morală şi spirituală. Vei avea nevoie de ele mai târziu în viaţă. Fii integru! Ceea ce gândeşti, să vorbeşti, şi doar după aceea să faci.
Pe de altă parte, nu confunda sensibilitatea cu feminitatea. Un adevărat domn este tandru şi trebuie să fie, dar aceasta nu trebuie confundată cu feminitatea. Fii sensibil, fă-ţi un obicei şi ascultă fără să întrerupi. Dovedeşte empatie, simte cu cealaltă persoană, dar nu te lăsa doborât şi tu de problema sau necazul celuilalt. El sau ea trebuie să găsească în tine un sprijin, nu o altă sursă de probleme. Asta nu înseamnă o lipsă de sensibilitate, ci doar o bună înţelegere a ceea ce Dumnezeu a destinat să fie un adevărat domn. Edwin Louis Cole, în cartea sa „Curajul”, spune: „Michael Jackson, în timpul «Turneului Victoria», a fost catalogat drept simbolul noului om androgin. El poate fi un bun artist sau un muzician genial, dar este departe de ceea ce consideră mulţi oameni că este imaginea bărbatului ideal. Atracţia pentru androgin este rezultatul eforturilor de a înlătura diferenţa dintre sexe, fapt ce a dus la castrarea de gen.” Trebuie să ştim că bărbatul are rolul lui şi este definit de Dumnezeu, Creatorul lui, într-un mod specific.
Stimate doamne şi domniţe, Dumnezeu v-a creat diferit, v-a menit să fiţi femei, pline de feminitate, gingaşe, graţioase, sensibile, frumoase, prinţesele Împărăţiei Lui. Nu încercaţi să fiţi altfel decât aţi fost create să fiţi. Nu trebuie să dovediţi nimic devenind nenaturale, prin adoptarea unui comportament băieţos, în care toate acele calităţi lăsate de Creator în voi dispar, lăsând locul unui ceva nepotrivit şi nelalocul lui. Chiar dacă societatea în care trăim împinge spre o masculinizare a femeii, cred că Biserica este locul potrivit pentru a fi diferit şi din punctul acesta de vedere. Fiţi diferite de ceea ce societatea vrea de la o femeie şi fiţi ceea ce Dumnezeu v-a creat să fiţi. Nu încercaţi să subminaţi lanţul autorităţii pe care Dumnezeu l-a lăsat ca un ghid de funcţionare a familiei. De aceea, Dumnezeu este primul în autoritate, apoi Hristos, apoi bărbatul şi apoi femeia. Efeseni 5:21-24 ne oferă o imagine completă. Dacă îţi ţii soţul ca pe un rege, asta înseamnă că tu eşti regină, nu? Dumnezeu v-a creat să fiţi prinţese şi regine, din moment ce El a zis că suntem fiii Împăratului. Deci, femeile de viţă nobilă, de „sânge albastru”, se poartă ca atare, nu se coboară la un comportament de slugă.
Sper că ceea ce am scris nu are efectul bumerang şi, în loc să reflectaţi la atitudinea dvs., să întoarceţi argumentul şi să credeţi că eu nu pun bine problema. Totuşi, cred că omul sincer îşi va evalua perspectiva şi manierele, potrivit unor norme veşnice aplicate într-o cultură dinamică.