Evolutia tehnologica si economica a ultimelor decenii a antrenat numeroase modificari la nivel social si individual. Alvin Toffler a remarcat raportul dintre modificarile pe plan economic si consecintele pe plan social, astfel ca in societatea agricola avem familia extinsa unde convietuiesc mai multe generatii sub acelasi acoperis. Odata cu revolutia industriala, generata dupa reforma lui Luther, apare familia nucleara. Brusc, societatea devine mai mobila, bunicii raman, oarecum, in afara scenei, nefiind foarte mobili, iar rolul lor este preluat de gradinite si scoli. A treia mare perioada istorica este cea a informaticii. Tipul de familie care corespunde acestei perioade este greu de definit. Accentul nu mai cade pe familie, ci pe individ. Pentru prima data se poate afirma ca individul este celula de baza a societatii, si nu familia. Tendinta evidenta este aceea de separare, de faramitare a structurilor, altadata foarte puternice. Consecintele acestei faramitari (fapt remarcat de marele ganditor Francis Fukuyama in cartea cu titlul sugestiv Marea Ruptura) se regasesc la nivel psihologic, relational si spiritual. Oare este intamplator faptul ca generatia noastra consuma vagoane de anxiolitice si ca secolul nostru este numit secolul anxietatii, ca rata divorturilor este alarmant de mare, (nu copiii sunt aceia care fug de acasa, ci parintii)? Moralitatea este in deriva, iar flagelul SIDA prolifereaza.

 Este in natura umana ca, atunci cand ceva se dezmembreaza, sa recladeasca altceva in loc, dar ordinea nu se reface pur si simplu prin interactiunile descentralizate ale indivizilor. Este nevoie de actiuni coordonate si organizate. In rugaciunea Domnului Isus, relatata in Ioan 17, Domnul se roaga sa nu fim luati din lume, ci paziti de cel rau. Acest verset, corelat cu ideea exprimata in 2 Petru 3:11-12 „...ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu...”, ne duce la gandul ca trebuie sa ne implicam activ in evenimentele sociale, sa fim un fel de catalizatori sociali, dand gust lumii, prezentand alternative la ceea ce este pe scena sociala. Rolul pe care l-a jucat religia in renasterile culturale din trecut este un argument puternic in a nu sta pasivi. Daca religia nu ar putea avea un rol central in reconstructia sociala, atunci putem pune pe drept cuvant intrebarea: mai este posibila o reconstructie sociala?

Data fiind multitudinea de probleme generate de dinamica sociala, sunt necesare noi abordari a relatiilor dintre membrii familiilor si biserici, nevoia de echipare a consilierilor specializati. Oricum, consilierea era o slujba practicata de liderii religiosi ai unei comunitati, dar odata cu industrializarea si secularizarea societatii ea a trecut in mainile „profesionistilor”. De ce am trimite noi oamenii nostri la „profesionisti” seculari, agnostici sau ateisti, si nu ne-am forma proprii nostri specialisti? In versiunea engleza a Bibliei, unul din numele atribuite Domnului Isus din Isaia 9:6 este „Counsellor”, ceea ce inseamna consilier.

Romania inca nu este obisnuita cu serviciile de consiliere si psihoterapie, dar anticipam ca foarte curand va fi, si in lumina acestei noi posibilitati este necesar sa avem oamenii nostri care sa raspunda acestei nevoi din ce in ce mai mari. Este evident ca nu e suficient sa se propovaduiasca Evanghelia de la amvon, lucratorul crestin trebuie sa coboare intre oameni, iar consilierea crestina are tocmai aceasta menire.