| Oglinda |
|
|
|
|
De aceea vreau sa ma cunosc, sa stiu exact cum sunt, Sa fiu in stare drept in ochi sa ma privesc In ceas de asfintit, cand voi fi nevoit sa scotocesc. Nu vreau s-ascund pe-un raft uitat de lume O tolba plina cu secrete despre mine. Si sa ma amagesc mereu, trecand pe langa locul ferecat, Ca nimeni nu mai stie cine sunt cu-adevarat. Nu vreau cu false nestemate eu sa ma mandresc Cu fruntea sus vreau printre oameni sa pasesc. Dupa respectul semenilor mei tanjesc Desi sunt multi cei care la marire si arginti se imbulzesc Eu vreau cu dragoste sa pot sa ma privesc. Pe scena vietii rolul ce mi-e dat mi-l voi juca Intr-un spectacol autentic, nu o cacealma. Nu pot, chiar daca as vrea, sa ma ascund de mine Caci eu vad tot ce altora ascuns le va ramane; Nicicand nu voi putea sa fug de ce-i adevarat Caci, orice-ar fi, ca sa raman cu mine impacat Eu vreau sa ma respect si sa am cugetul curat.
|




