Banii vorbesc, dar da-le un mesaj!

    Omul este prin excelenta o persoana relationala. Comunicarea sta la baza oricarei relatii interumane. Sfarsitul secolului trecut a cunoscut o dezvoltare a mijloacelor de comunicare si, implicit, acest lucru presupunea o mai buna relationare intre oameni. Complexitatea la care a ajuns comunicarea publica a dat nastere la ceea ce se cheama comunicare de masa. S-a vazut insa ca mijloacele de comunicare in masa, atat de necesare astazi, nu au putut apropia sufletele oamenilor.

Modul in care persoanele utilizeaza mijloacele de comunicare sociala poate sa conduca la efecte pozitive sau negative. Mijloacele de comunicare nu sunt forte oarbe ale naturii care scapa de sub controlul omenesc. Mijloacele de comunicare sociala nu fac nimic prin ele insele, sunt instrumente, mijloace folosite pentru a sluji intereselor celor ce le utilizeaza.

Exista un bine intrinsec, care este bun in sine si de la sine. Exista, de asemenea, un bine instrumental, care poate fi un mijloc al binelui, dar care poate deveni si un rau instrumental, un mijloc al raului. Uneori, un lucru este in mod simultan si bun si rau, in functie de modul si contextul in care este utilizat. Categorisirea etica a lucrurilor se poate face in felul urmator: categorii morale, imorale si amorale in ele insele. Categoriile morale si imorale se formeaza sub actiunea agentilor morali, oamenii. Categoriile amorale exista de drept, dar datorita activitatii omului pot deveni categorii morale sau imorale. Termenul „categorie” desemneaza orice comportament, actiune, atitudine, obiect, situatie sau fenomen. In acest sens, televiziunea nu este un lucru moral sau imoral in sine, ci unul amoral, ce poate deveni, sub actiunea omului, moral sau/si imoral, simultan sau succesiv, un bine instrumental transformat intr-un rau instrumental.

Etica nu este o ingradire a comunicarii de masa, ci mai degraba cea care o echilibreaza prin crearea unui cadru normativ in care haosul si dezordinea sa nu-si gaseasca locul. Trebuie sa fim in favoarea libertatii de expresie, care considerata din punct de vedere etic nu este o norma absoluta, imprescriptibila. Exista devieri evidente, spre exemplu calomnia si defaimarea, mesaje care incearca sa promoveze ura si conflictul intre indivizi si grupuri, obscenitatea si pornografia, descrierea morbida a violentei in care nu exista drept la comunicare si libera expresie, pentru ca aceste acte constituie un atac la principii precum adevarul, corectitudinea, demnitatea umana si respectul pentru viata privata.

Crestinii ar trebui sa-si manifeste ingrijorarile intr-o maniera inteligibila si pertinenta, abordand continutul programelor TV, dovedindu-le inadecvate din punct de vedere moral, educational si estetic. Pentru a avea succes, crestinii vor fi nevoiti sa-si exprime nemultumirile altfel decat in termeni teologici. De exemplu, atunci cand se plang de un material ce contine scene pornografice, ei trebuie sa demonstreze ca pasajele incriminate au efecte distrugatoare. Selectarea si criticarea unor materiale nu trebuie confundata cu cenzurarea lor. Crestinii pot sa-si utilizeze capacitatea de a critica, contesta si ironiza. Critica poate fi un filtru de separare a nonvalorii de valoare.

Crestinii trebuie sa-si faca simtita prezenta pe piata. Daca imoralitatea isi face loc prin televiziune capatand o mare amploare, educatia morala trebuie sa se faca tot prin aceste mijloace in mod clar si pertinent. Televiziunea si mass-media in general nu trebuie proscrisa, ci trebuie utilizata intr-un mod eficient de crestini. Asta inseamna sa refuze sa-si cheltuiasca banii pe non-valoare, sponsorizand activ proiectele de calitate. A utiliza eficient inseamna a cheltui eficient. Daca ai ceva de spus in legatura cu mass-media din Romania, iti poti exprima atitudinea prin modul in care iti cheltui banii. Sustine proiectele crestine, publicatiile crestine, revistele, autorii romani care scriu, studentii la teologie.

Uneori criticile justificate la adresa mass-media, si mai ales la adresa televiziunii, s-au transformat in contestare totala a acesteia, atribuindu-i-se doar conotatii negative. Este cert ca in anumite conditii televiziunea si alte mijloace de comunicare pot actiona in sens negativ, insa acestea nu pot sustine negarea rolului, in esenta pozitiv, pe care televiziunea il are in societatile contemporane.

O apreciere generala a mass-media ca fiind intrinsec rea ar fi o atitudine gresita. A abandona mass-media ca pe o „unealta a diavolului” inseamna a o face deosebit de vulnerabila la utilizari si finalitati indoielnice. Tipografiile, radioul si orice facilitati tehnice pot deveni unelte misionare nu doar in vederea prevenirii, diagnosticarii si condamnarii „maladiilor sociale” ale civilizatiei moderne, ci si pentru proclamarea in intreaga lume a adevarului si puterii vesnice a lui Dumnezeu.