„Cand veti auzi despre razboaie si vesti de razboaie, sa nu va spaimantati, caci lucrurile acestea trebuie sa se intample. Dar inca nu va fi sfarsitul. Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; pe alocurea vor fi cutremure de pamant, foamete si tulburari. Aceste lucruri vor fi inceputul durerilor. Luati seama la voi insiva. Au sa va dea pe mana soboarelor judecatoresti si veti fi batuti in sinagogi; din pricina Mea veti fi dusi inaintea dregatorilor si inaintea imparatilor, pentru ca sa le slujiti de marturie. (...) Fratele va da la moarte pe frate-sau, si tatal pe copilul lui; copiii se vor scula impotriva parintilor lor, si-i vor omori.” (Marcu 13:7-9,12)

Intr-adevar, stirile de la ora 5 confirma versetele de mai sus: razboaie peste razboaie in toate colturile lumii, razboaie sangeroase cu cele mai sofisticate arme, razboaie psihologice duse de diferite organizatii religioase, razboaie de cuvinte (certuri si neintelegeri la toate nivelele societatii), cutremure de pamant cu o tot mai mare frecventa, vulcani de mult stinsi care acum s-au reactivat, procese pentru tot felul de nedreptati, violenta peste tot, crime, minciuni, etc.

Sloganele societatii post-moderne sunt: unica folosinta, instant, all in one, acum si aici, usor si repede, cu orice pret, viata e scurta – traieste clipa.

Ce inseamna asta pentru familia secolului XXI? In primul rand inseamna redefinirea conceptului de familie. Familia nucleara nu mai este compusa din tata, mama si copii, ci are optiuni mai variate: tata si copii, mama si copii, „casatorie de proba” – pe perioada limitata, parteneri de acelasi sex, parinti de acelasi sex, copii care cresc alti copii (frati mai mari care se ingrijesc de frati mai mici – pe strada fiind, sau in diverse alte situatii), bunici si nepoti, etc. Prea putin intereseaza insa efectele acestei redefiniri asupra copiilor si generatiilor noi.

Sub pretextul saraciei si al aglomeratiei populatiei pe glob, se practica la scara ingrijoratoare avorturile. „Doar n-o sa ingros randurile oamenilor strazii cu copilul asta. Mai bine nu-l fac decat sa se chinuie.” Doar ca aceasta perspectiva nu trebuie sa ingradeasca satisfacerea placerilor proprii. Asadar, pot avea relatii intime cu cine doresc eu si in ce conditii doresc, doar ca nu trebuie sa ma si casatoresc si trebuie sa ma pazesc sa nu raman insarcinata. Ba chiar medicul recomanda aceste relatii pentru sanatatea mea fizica si psihica.

Tot dupa principiile post-moderne, oricine si oricum poate fi un model suficient de bun pentru copii. Deci faptul ca un copil are doi parinti de acelasi sex, asta nu inseamna ca este lipsit de un model real si sanatos de mama si tata. Oare!? Dar aceasta afirmatie, stimati cititori, incalca drepturile minoritatilor, drepturile omului si este foarte discriminatorie!

Fiecare are dreptul sa-si organizeze viata personala si a familiei sale dupa propriile principii.

Nici divortul nu mai este o problema. Daca tot am incercat si nu merge relatia noastra ca parinti, exista intotdeauna o solutie mai mult sau mai putin usoara: divortul. Desigur ca va afecta toti membrii familiei, dar in niciun caz nu este atat de distrugator ca in trecut! Copiii pot avea parte de ambii parinti adevarati, chiar daca acestia nu mai locuiesc impreuna si nu se mai inteleg. De multe ori chiar situatia materiala compenseaza cu succes deficientele afective si ajuta copilul sa se autonomizeze si sa devina mai independent (caracteristici foarte utile si de dorit).

    Joburile care inghit intreaga zi, uneori zile la rand si, de multe ori angajarea in 2-3 joburi (din nevoia de supravietuire), sunt de asemeni o rezultanta a societatii noastre post-moderne. Bineinteles ca cei implicati isi dau seama ca munca le limiteaza relatiile din familie si scade calitatea acestora, dar ce altceva poti face cand facturile bat la usa si dau buzna pe fereastra in casa? Sacrificiile se fac din viata personala si nu din cea publica. Sacrificiile personale ajung pana intr-acolo incat afecteaza si sanatatea proprie (stres, boli de inima, etc.), si cand se ajunge aici, ne mai luam un job pentru ca trebuie sa platim si medicul si medicatia. Si apoi, nici macar bolile nu mai sunt asa o problema in ziua de azi, pentru ca exista leacuri cam pentru orice; pentru trup, pentru suflet (psihologii, psihoterapeutii). Medicina este foarte dezvoltata, numai bani sa ai, ca se gaseste un remediu pentru orice durere. Si, de fapt, aproape orice poate fi cumparat – chiar si viata mai lunga.

Dimineata, micul dejun consta in energizante, iar cina in somnifere. La pranz, pe langa produsele fast-food (bune, „naturale”, rezonabile ca pret si usor de obtinut), se pot inghiti si niste vitamine sau suplimente alimentare, naturale, de asemenea (prelucrate dupa ultimele tehnici in domeniu, prin presare la rece, etc.)

Copiii cresc pe strada sau in scoli, cu cheia la gat si cu o libertate mai mare ca niciodata de a-si alege modelele umane de unde vor ei din ceea ce exista in jurul lor.

Stima de sine este modelata nu doar din scurtele interactiuni cu parintii si membrii familiei, ci mai ales de mijloacele mass-media, dupa tiparul Ken si Barbie, oamenii-minune: frumosi, destepti, omniscienti, omnipotenti si perfecti!

Toti acestia sunt factori care afecteaza familia intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin, dar care sunt acceptati cu zambetul pe buze pentru ca fac parte din „progresul societatii”. Si toti ne dorim sa progresam, nu? Mozaicul cultural si tehnologic si fragmentarea caracteristica post-modernismului se regasesc si in familie, dar este important sa ne adaptam la lumea in care traim. Fie ca vrem sa recunoastem sau nu, toti acesti factori au dus la slabirea si decaderea familiei nucleare. Doctorii si psihologii se feresc s-o spuna cu glas tare pentru a ramane „corecti politic” si pentru a mentine stralucitoare reclama care spune ca exista o solutie pentru orice. Ramane acum, la alegerea fiecaruia, gradul in care se integreaza in societatea in care traim, masura in care se foloseste de conditiile si uneltele pe care i le ofera aceasta societate si modul in care va fi diferit/a (unic/a) de ceilalti membri ai societatii.