Se spune ca, atunci cand ne casatorim, nu ne legam doar de o singura persoana, ci de tot neamul din care face parte acea persoana. Pe unul il iubim, pe ceilalţi ii acceptam „la pachet”. Bunele maniere acasa… (ce ciudat suna), trebuie sa ghideze relaţiile de familie ca sa ne fereasca de badaranie.

La inceput, soţii isi dau unul altuia denumiri de dragoste luate din lumea animalelor. Mai apoi, in iubirea lor cea mare, numele nu le mai ajung si se alinta cu termeni injuriosi, cum ar fi: „marţoaga batrana, javruţa…” Evident, a-i spune incantatoarei tinere soţii de douazeci de primaveri „marţoaga batrana” nu poate fi in niciun caz jignitor, mai ales cand dincolo de cuvinte rasuna accentul de profunda dragoste a soţului. Dar anii trec, dragostea devine obisnuinţa, si epitetele raman.

„Tonul face muzica”, si conform unui asemenea slogan, aproape orice neinţelegere se poate rezolva daca stii cum si cand sa pui problema. Fiecare persoana isi are propria sa arta de a iubi. „Mitocanul domestic” isi afirma intr-un mod galagios si egoist toate „gusturile si principiile sale”, pe care, de cele mai multe ori, el este cel dintai care le incalca, neparandu-i-se ca ar face ceva gresit si, avand cugetul curat, va considera ca minusul de iubire vine din partea ta. El se simte neinţeles si ofensat.

Ca atare, se si razbuna uneori, facand pe nebunul si devenind pedant de „politicos”: „A, va sa zica, nu trebuie sa fim intimi? Trebuie sa ne comportam ca niste simple cunostinţe? Asa trageam nadejde – dar nu mai conteaza. Cum vrei atunci…” Imprejurarea aceasta ilustreaza diferenţa dintre politeţea intima si cea formala. Exact ce i se potriveste uneia poate constitui o incalcare a celeilalte. A fi nereţinut si familiar in faţa unei personalitaţi inseamna proasta crestere, a practica o politeţe ceremonioasa la tine acasa inseamna, de asemenea, lipsa de cuviinţa.

Cartea proverbelor vorbeste mult despre „bunul simţ”. Cred ca bunul simţ este acea capacitate naturala care te invaţa sa traiesti in societate astfel incat sa fii respectat pentru modul tau de a trata lucrurile sau oamenii. Bunul simţ trebuie sa aiba capacitatea de a ne ajuta sa facem distincţia intre acasa si celelalte locuri. Manierele de acasa trebuie sa fie precum hainele de casa.

Atunci cand venim acasa de la serviciu si ne schimbam in hainele de casa, ne simţim mai usuraţi de eticheta societaţii, ne simţim chiar mai in largul nostru. Dar cand hainele de casa sunt una, si hainele vechi purtate pana duhnesc sunt altceva. Exista o deosebire intre modul in care ne comportam acasa si modul in care ne comportam in public, adica putem sa ne aratam o masca in societate, iar acasa sa ne dorim ca numai „EU” sa fiu servit, iubit, masat, hranit etc… Bunele maniere in familie presupun o politeţe subtila, incomparabila, sensibila si mai profunda decat cea afirmata in public.

Comunicarea este un alt domeniu care dovedeste eleganţa sau grosolania ce domneste in relaţia soţ-soţie. Comunicarea verbala si non-verbala trece prin anumite etape de la inceputul casniciei pana la sfarsitul ei.

In luna de miere, totul e de miere: „Cum vrei tu, iubitul meu!” „Cum crezi tu, asa facem!” „Dragul meu, ai grija sa nu calci in balta…”

Dupa doi, trei ani: „Ai grija sa nu calci in balta! Dupa caţiva ani: „Tu nu vezi balta!”

Dupa alţi ani: „Baa…, tu nu vezi balta!”

    In perioada de miere apar si tot felul de epitete sau diminutive care, pentru acel moment, sunt comice, draguţe, acceptate din dragoste. Insa, cu trecerea anilor, acele epitete pot jigni intr-un mod profund imaginea de sine a partenerului, sau ii pot rani sufletul, otravindu-l. Aceste cuvinte dragalase pot incepe cu denumirile din gradina zoo si termina cu obiecte sau planete (bursucelul meu, soarele meu).

Sper sa nu fiu inţeleasa gresit. Relaţiile solide sunt cele care depasesc formalul, dar in care formalul nu este depasit. Relaţiile presupun libertate si incredere, dar acestea nu elimina politeţea!

***

Pe langa calitaţile partenerului, vor aparea inevitabil si defectele, tabieturile, preferinţele, mici atasamente faţa de diferite obiecte, sau chiar unele repulsii, care nu fac niciun rau nimanui. Unele din aceste lucruri enumerate pot aparea chiar din perioada logodnei, altele pe parcursul casniciei. Trebuie sa invaţam sa ne respectam reciproc; cu varsta, vin multe, dar si se duc multe, iar altele raman. Lucrurile care raman au rolul sa ne ajute sa ne adaptam si sa cultivam iubirea faţa de cei din familia noastra. Frumuseţea iubirii consta in eleganţa cu care aceasta se daruieste!