Ceea ce era in anii ’60 ai secolului trecut un fenomen „de cartier”, a devenit astazi un fenomen amplu raspandit. O revista pornografica vanduta atunci de un vanzator ambulant in mod secret unui consumator de gen, a ajuns astazi sa fie pusa alaturi de cotidienele centrale de informatie. Larry Flint si fenomenul Playboy au adus pornografia la un nivel de toleranta si chiar acceptabilitate. Extinderea la nivel global la toate grupele de varsta si clase sociale, se datoreaza in principal televiziunilor. Pornografia a existat de secole, insa acum a patruns in curentul principal al literaturii si, in mod obisnuit, in grilele de programe TV. Toate mijloacele de comunicare impun clientilor lor o stare sufleteasca de criza perpetua in domeniul socio-politic, astfel incat taramul etico-spiritual este neglijat permanent.

Problema pornografiei

1. Ce se intelege prin pornografie?

Pornografia este acel gen de obscenitate care consta in prezentarea grafica (scriere, desen sau gravura) a relatiilor sexuale (atitudini, fapte sau vorbe) cu scopul de a trezi in consumator experiente sexuale virtuale.[1]

Din punct de vedere etimologic, termenul „obscenitate”, provine din limba greaca, avand sensul originar de „afara din scena”. In teatrul Greciei antice, anumite actiuni nu se desfasurau pe scena, pentru ca efectul estetic scontat piesei sa nu aiba de suferit. Atunci cand intriga cerea ca un anumit personaj sa ucida sau sa se sinucida, actiunea violenta nu era niciodata infatisata; personajele implicate paraseau efectiv scena, iar mai tarziu intra un mesager care aducea teribila veste.[2] Obscena este numita, deci, orice actiune, fapta sau vorba ce dauneaza domeniului estetic, precum si celui moral.

2. De ce recurge televiziunea si mass-media in general la pornografie?

Televiziunea este un mijloc de comunicare bazat pe atentie. Pentru a castiga un procent cat mai mare de audienta, televiziunea recurge la orice mijloc pentru a-si atinge scopul. Concurenta neloiala a facut ca televiziunea sa fie cel mai degradant domeniu de piata. Singura perspectiva care conteaza pentru orice televiziune este castigarea audientei maxime. Astfel, pentru ca atentia sa fie captata tot timpul, se recurge la imagini socante. Scandalurile cutremuratoare, dezvaluirile surprinzatoare, brutalitatea grotesca si imaginile erotice sunt utilizate pentru a indeplini scopul comercial al televiziunilor. Violenta si pornografia nu lipsesc din programele TV. De la un capat la celalalt, programele sunt pline de reclame obsedante, „stiri” fara rost, accidente rutiere, scene cu crime prezentate in detaliu.

Asa-numitul „pacat originar” are un mare potential comercial. Aparatorii pornografiei sustin ca aceasta este o distractie inofensiva, fara victime si fara efecte. Profesorul Norman Anderson, de la Universitatea din Londra, a afirmat: „Daca ceea ce citesc barbatii nu are niciun efect asupra lor, pentru ce mai cheltuie industria si comertul, anual, milioane de dolari pe reclame? (Iar pornografia, in treacat fie spus, are o natura destul de inrudita cu reclamele).”[3]

Pornografia este o afacere uriasa! In Statele Unite ale Americii, este o industrie ce produce 18 miliarde de dolari pe an – mai mult decat profitul anual al firmelor Coca-Cola & McDonald’s la un loc. In anul 2002, americanii au cheltuit 18 miliarde de dolari pe casete video, reviste si show-uri pornografice, programe de televiziune pentru adulti si pornografie prin internet – o suma mult mai mare decat toate castigurile filmelor create la Hollywood in acel an. Americanii cheltuie mai multi bani pe spectacole de striptease, decat pe spectacole de teatru, opera, balet si muzica clasica la un loc.[4]

In fiecare noapte, intre orele 21:00 si 01:00, 250.000 americani dau telefon la liniile erotice. Deci, in decursul unui an, sunt peste 91.250.000 de apeluri. Pagina de internet a revistei Playboy are aproximativ 5 milioane de vizitatori in fiecare zi. Intr-un singur an, numarul de accesari ale acestui site se ridica la aproape 1.950.000.000. In anul 1990, au fost distribuite peste 300.000 de casete si reviste pornografice. De atunci, vanzarile au crescut cu 75% pe an. Astfel, dupa 10 ani, vanzarile ajung la 15.675.000 de materiale.

Cei mai obisnuiti consumatori de pornografie sunt barbatii cu studii medii, varsta medie, casatoriti. Acesti consumatori apeleaza la diverse materiale mass-media care ii pot ajuta sa experimenteze pacatul virtual. Sunt interesati de acele materiale care le incurajeaza fanteziile sexuale, visele de putere si bogatie, obsesiile intunecate si tainice, pline de violenta sadica. Lectura sau vizionarea unor descrieri pornografice si acte de brutalitate, prezentate cu multa acuratete, satisfac dorintele lor ascunse, oferindu-le o placere perversa in intimitatea propriei lor imaginatii.

Pentru ca atentia sa fie captata permanent, pragul de stimulare creste progresiv. Astfel, pentru un cititor sau telespectator „saturat” pana la un anumit nivel, relatiile sexuale care ar trebui sa fie normale sunt prea serbede pentru a avea vreun efect.

3. Care sunt efectele pornografiei?

Pornografia devalorizeaza omul. Omul este creat de Dumnezeu o fiinta demna. Pornografia degradeaza si exploateaza oamenii, submineaza familia, deformeaza relatiile familiale si sociale. Toti cei care intra in contact cu acest flagel al societatii ii devin victima. Pornografia este intrinsec rea. Crestinii au dreptul sa condamne destrabalarea si degradarea morala. Pornografia si prostitutia abuzeaza de femei, prezentandu-le ca pe niste obiecte inumane ale poftei. Revistele si filmele pornografice exploateaza sexual fiintele umane care apar in ele. „Starurile” porno, amagite de dorinta lor de a fascina si de a castiga multi bani intr-un mod cat mai simplu si mai usor, sunt pervertite, umilite si folosite. Autorii de pornografie se prostitueaza si ei, prin faptul ca isi vand roadele imaginatiei, asa cum femeile isi vand trupurile.

Pornografia creeaza dependenta si patologie sexuala. Asemenea alcoolicului, care progreseaza de la gustarea ocazionala a unei beri pana la consumarea de vodca cu procentul cel mai mare de alcool, si asemenea dependentului de droguri care inainteaza de la marijuana la cocaina si heroina, dependentul sexual trece in mod inevitabil dincolo de modul in care se comporta in clipa debutului spre noi granite a lucrurilor interzise. Ceea ce a inceput cu o simpla curiozitate, satisfacuta la inceput prin vizualizarea nudismului imortalizat, continua cu cea a filmului erotic, a perversiunilor sexuale, iar apoi, cu filmele Snuff, filme pornografice ce se incheie cu o crima prezentata in detaliu.[5]

Profesorul Victor Klyne, de la Universitatea din Utah, spunea ca un consumator de pornografie trece prin patru stadii, in mod gradat, pana la un comportament deviant. Primul stadiu este acela al inclinatiei de a vedea poze pornografice si de a le readuce in memorie. Al doilea stadiu este escaladarea. Prima poza o cere pe a doua, si astfel dorinta creste progresiv. Al treilea stadiu este desensibilizarea. Ceea ce era candva vulgar sau respingator, si totusi incitant din punct de vedere sexual, devine un lucru obisnuit. Al patrulea stadiu este infaptuirea.. Punerea in practica a fanteziilor si satisfacerea poftelor, netinand seama de nimeni si nimic, este lucrul cel mai normal pe care-l poate concepe consumatorul de pornografie.[6]

Pericolul cel mai pervers al pornografiei este ca aceasta constituie o capcana si pentru oamenii care doresc sa traiasca moral, dar, poate accidental, sunt expusi pornografiei. Pornografia are capacitatea de a crea dependenta, incepand cu patru ore de consum de materiale obscene. Se incepe cu inevitabilul efect hormonal si se continua cu o adancire in mrejele seducatoare ale poftei, dupa care implicit apare dependenta.

Pornografia predispune la violenta si viol. Un studiu realizat in randul celor care abuzeaza sexual a descoperit faptul ca 86% dintre violatorii condamnati au afirmat ca erau utilizatori frecventi ai pornografiei. In USA, Centrul National pentru Victime estimeaza ca la fiecare 46 secunde este violata o femeie. Un alt studiu arata ca in orasele in care exista afaceri cu pornografie au loc cu 40% mai multe crime si cu 50% mai multe abuzuri sexuale decat in orase similare, dar in care nu exista afaceri in domeniul pornografiei.

Intr-un studiu realizat in randul celor care au molestat copii, se spune ca 75% dintre cei care au molestat baieti si 87% dintre cei care au molestat fetite au marturisit ca erau utilizatori frecventi ai pornografiei. Intr-un raport al UNICEF se afirma ca, in fiecare an, 1.000.000 de copii sunt fortati sa se prostitueze si sunt folositi pentru a face pornografie.

Intr-un interviu acordat lui James Dobson, cu doar cateva ore inainte de a fi executat pe scaunul electric, Ted Bundy, care a marturisit ca a violat si a ucis 28 de femei, a afirmat ca toate au pornit de la pornografie. El a mai spus: „Eu voi fi omorat si, in acest mod, societatea va fi protejata. Dar afara sunt multi oameni dependenti de pornografie, iar voi nu faceti nimic in aceasta privinta.”[7]

Pornografia dezonoreaza sexualitatea. Sexul in public este obscen, nu pentru ca sexul este rau, ci pentru ca el este sacru. Asa cum spunea William Kilpatrick (un mare teolog si autor de carti crestine): „Daca nu intelegi ca in crestinism dragostea sexuala este considerata un lucru sfant, atunci nu vei intelege niciodata pe deplin motivul pentru care el (crestinismul) insista ca relatiile sexuale sa aiba loc in cadrul exclusiv al unor restrictii. Toate lucrurile sacre sunt reglementate in felul acesta. Aceasta situatie nu se datoreaza convingerii ca sexul este un lucru rau, ci convingerii ca este un lucru superior.”[8] Crestinismul este aproape singura dintre religiile majore care afirma acest lucru. Daca cineva spune ca sexul este un lucru rau, crestinismul il contrazice imediat. Poze dupa poze, romane dupa romane, toate asociaza ideea indulgentei sexuale cu ideile de sanatate, normalitate, tinerete si buna dispozitie. Cedarea la toate dorintele noastre duce in mod inevitabil la boala, gelozie, minciuni si la tot ceea ce este opus sanatatii, bunei dispozitii si sinceritatii.[9]

Pornografia afecteaza bunul simt si esteticul. Scenele care infatiseaza lucruri ce trebuie sa ramana in domeniul privat sunt socotite obscene. Relatiile sexuale tin de intimitatea privata a casatoriei si nu sunt pentru ochii publicului. Pornografia constituie o pangarire morala si estetica. Orice carte, revista sau film ce dezvolta poate un subiect interesant, nu poate fi evaluat(a) valoric pozitiv tocmai pentru ca imaginile sexuale inserate afecteaza simtul estetic si anuleaza efectul dramatic care este inlocuit de un efect sexual.

Din punct de vedere teologic, pornografia promoveaza pacatul ce are efecte dezastruoase in relatia cu Dumnezeu si cu ceilalti. Exista o placere „de o clipa” a pacatului. Totusi, conform Iacov 1:15, pacatul o data infaptuit aduce moartea: moartea respectului de sine, moartea relatiilor intime, moartea principiilor morale si moartea spirituala.

4 Care este fundamentul teologic pentru combaterea pornografiei?

Biblia spune: „Fugiti de curvie”. Sexul fara persoane pe care il ofera pornografia reprezinta respingerea planului lui Dumnezeu cu privire la relatiile sexuale. Regula crestina de la care nu se face exceptie este urmatoarea: fie casatorie cu credinciosie completa fata de partener, fie abstinenta totala.

Dumnezeu a planuit ca sexualitatea sa fie folosita in cadrul relatiilor de casatorie cu scop intreit. Cel al procrearii, cel al identificarii si cel al dezvoltarii unitatii familiale pe trei dimensiuni - fizica, psihologica si spirituala; si scopul recrearii (pentru placere si bucurie). Pornografia nu indeplineste niciunul dintre aceste scopuri.

Biblia condamna practicile sexuale deviate care rezulta din pornografie: incestul (Levitic 18:6-18), prostitutia (Deuteronom 23:17-18), zoofilia (Levitic 18:23), adulterul (Levitic 18:20). Biblia condamna relatiile sexuale gresite: extraconjugale (1 Corinteni 6:13), premaritale (1 Tesaloniceni 4:3), ganduri imorale (Matei 5:27-28).

Pornografia are efecte asupra conceptiei despre lume si viata. Consumatorul de pornografie este urmarit de vinovatie, ratiune perversa si de conceptia gresita potrivit careia ceea ce este interzis satisface.

Concluzii

Romania este expusa in permanenta stimulilor generati de pornografie. Se permite tot mai mult expunerea materialelor explicit sexuale in reviste, carti, sali de teatru, la televizor si pe internet.. Libertatea presei si libertatea cuvantului sunt drepturi pretioase care trebuie sustinute. Insa, daca unele materiale mass-media sunt cu adevarat demonice, in ele insele, prin efectele pe care le au, trecerea lor cu vederea ar insemna o abdicare de la responsabilitatea pe care o avem de a milita pentru o societate sanatoasa din punct de vedere moral, educational si spiritual.

Urmarirea in judecata a actiunilor ilegale implicate in pornografie si ingradirea prin ordonante restrictive a materialelor pornografice, ar fi calea legala pe care ar putea sa o urmeze crestinii in lupta contra acestui flagel. Cu exceptia catorva cazuri extreme, statul nu va scoate probabil in afara legii publicatiile unei prese libere. Dar selectarea acestora, mai ales in scoli si in biblioteci, poate fi luata in discutie.

Crestinii ar trebui sa-si manifeste ingrijorarile intr-o maniera inteligibila si pertinenta, abordand problemele morale legate de pornografie si obscenitate, dovedindu-le inadecvate din punct de vedere moral, educational si estetic. Pentru a avea succes, crestinii vor fi nevoiti sa-si exprime nemultumirile altfel decat in termeni teologici. De exemplu, atunci cand se plang de un material ce contine scene pornografice, ei trebuie sa demonstreze ca pasajele incriminate au efecte distrugatoare.

Selectarea si criticarea unor materiale nu trebuie confundata cu cenzurarea lor. Proscrierea unei carti, solicitarea suprimarii ei sau represaliile indreptate asupra autorului ei sunt de obicei gesturi inutile si ilegale. Insa crestinii pot sa-si utilizeze capacitatea de a critica, contesta si ironiza. Critica poate fi un filtru de separare a non-valorii de valoare. O carte sau un film bun pot aborda problema sexului sau a violentei intr-un mod care nu dauneaza educational, moral sau estetic.

Crestinii trebuie sa-si faca simtita prezenta pe piata. Daca imoralitatea isi face loc prin televiziune capatand o mare amploare, educatia morala trebuie sa se faca tot prin aceste mijloace in mod clar si pertinent. Televiziunea nu trebuie proscrisa, ci trebuie utilizata intr-un mod eficient de crestini. Publicatiile crestine trebuie sa-si extinda adresarea si catre publicul secular. Aceasta inseamna sa refuze sa-si cheltuiasca banii pe non-valoare, sponsorizand astfel activ proiectele de calitate.

Bibliografie:

***Dictionar explicativ al limbii romane, Editat de Institutul de lingvistica „Iorgu Iordan”, Bucuresti, Editura Academiei, 1976

***Revista Biruitor prin cruce, nr. 2-mai 2001

Bonet G., Perversiunile sexuale, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1999

Carl F. H. H., Dumnezeu, revelatie si autoritate, vol. 1, Editura Cartea Crestina, Oradea, 1995

Consiliul Pontifical pentru comunicatii Etica in comunicatiile sociale, Editura Presa buna, Iasi, 2000

Costantin C. P., Tragedia omului in cultura moderna, Editura Anastasia, Bucuresti, 1999

Dragan I., Paradigme ale comunicarii de masa, Editura Sansa, Bucuresti, 1996.

Erickson M. J., Teologie crestina, vol.1, Editura Cartea crestina, Oradea, 1998

Grayline A. Viitorul valorilor morale, Editura stiintifica, 2000

Lewis C. S., Crestinismul redus la esente, Societatea misionara romana, 1994

McDowell J. & Hostler Bob, Manual de consiliere, Un ghid complet pentru echiparea lucratorilor cu tineretul, pastorilor si parintilor, vol. 2, fundatia Noua Speranta, Cluj-Napoca 2000

Veith G. E. Jr., Citind printre randuri, Ghid pentru intelegerea crestina a literaturii, Editura Cartea Crestina. Oradea, 1999